Cele 7 contraste de culoare

Cele şapte contraste de culoare

     Contrastele de culoare reprezintă diferenţa sensibilă observată în momentul în care sunt comparate doua culori.Când aceste diferenţe ating un punct maxim,ne referim la contraste de opoziţie (cald-rece,alb-negru).

    Cele şapte contraste de culoare sunt:

·         Contrastul închis-deschis

·         Contrastul clar-obscur

·         Contrastul cald-rece

·         Contrastul complementar

·         Contrastul de cantitate

·         Contrastul de calitate

·         Contrastul simultan

    Contrastul închis-deschis

    Contrastul închis-deschis este cel mai uşor de sesizat,de obice,el putând fi observat în acelaşi timp cu alt tip de contraste.

    Contrastul închis-deschis este un contrast valoric,el fiind prezent chiar şi în lipsa culorii,la contrastul dintre aleb,gri şi negru.

    O altă situaţie în care acest contrast este prezent este în cazul existenţei unei singure culori plus alb,gri sau negru.

    Cea mai deschisă culoare este galben,iar cea mai închisă violet.

    De obicei se stabileşte acest contrast de închis-deschis între oricare două culori,culorile cele mai apropiate fiind roşu şi verde,diferenţa dintre acestea neputând fi sesizată într-o fotografie sau la un televizor alb-negru.

    Contrastul clar-obscur

    Clar şi obscur,lumină şi întuneric,au valoare de contraste absolute.În pictură,alb şi negru reprezintă punctul extrem de contrast clar-obscur.

    Albul şi negru sunt opuse în ceea ce priveşte efectele produse.Între aceste două extreme se desfăşoară gama griurilor şi a tonurilor colorate.

    Griul poate rezulta din amestecul alb-negru,din galben+roşu+albastru+alb sau din amestecul oricărei perechi de complementare+alb.Într-o serie continuă de douăsprezece gradaţii tonale de alb şi negru este important ca gradaţiile să se afle la distanţă egală,griul mediu fiind în centrul seriei.

    Galbenul fiind cea mai deschisă culoare,iar violetul cea mai închisă,contrastul de clar-obscur dintre aceste culori are cea mai puternică intensitate.

    Contrastul cald-rece

    Contrastul cald-rece este cel mai strălucitor contrast.

    Cea mai caldă culoare de pe cercul cromatic este roşu-oranj,iar cea mai rece este bleu-turcoaz,din juxtapunerea acestora rezultând contrastul cel mai puternic de cald-rece.

    Culorile reci sunt: violet,bleu-violet,bleu-turcoaz,bleu-verde,verde.

    Culorile calde sunt:galben,oranj,roşu-oranj,roşu,roşu-purpuriu.

    Efectul de cald sau rece variază atunci când culorile contrastează cu tonuri mai calde sau mai reci,astfel un ton rece va părea mai rece pe un ton cald decât pe un ton rece.

   Culorile calde atrag mai mult atenţia,par să avanseze,în timp ce culorile reci par a se retrage.

  Contrastul complementar

    În cercul cromatic,culorile care se află într-o opoziţie totală sunt galben-violet,oranj-albastru,roşu-verde,se numesc culori complementare ,între ele existând un contrast de complementare.

                                    

   Ochiul,care pretinde integrarea fiecărei culori cu complementara sa,din motive necunoscute încă,în lipsa acesteia şi-o reprezintă ca şi cum ar fi prezentă.

    Folosite în raporturi cantitative egale,culorile complementare dau efecte solide de static,datorită echilibrului dintre ele(cald-rece,luminos-întunecos).

Contrastul de cantitate

   Acest contrast se referă la combinaţiile de culori pe suprafeţe diferite.Practic,în proporţii potrivite,oricare două sau trei culori pot funcţiona armonios.

   Raporturile de cantitate pentru culorile complementare sunt:

·         galben:violet= 1/4 : 3/4

·         oranj:albastru=1/3 : 2/3

·         roşu:violet=1/2 : ½

Sau

·         galben:oranj=3:4

·         galben:roşu=3:6

·         galben:violet=3:9

·         galben:albastru=3:8

·         galben:roşu:albastru=3:6:8

·         oranj:violet:verde=4:9:6

Contrastul de calitate

    Contrastul de calitate reprezintă contrastul dintre culorile intense,luminoase şi cele palide,întunecate.

  Calitatea cromatică înseamnă gradul de puritate sau de saturaţie al culorilor.

   O culoare poate fi ruptă cu ajutorul albului:

·         galbenul devine rece

·         violetul dă impresia de veselie

·         albastru nu seschimbă

   O culoare pură se poate rupe cu ajutorul negrului:

·         din galben rezultă un verde bolnăvicios

·         albastrul îşi pierde luminozitatea

   O culoare pură poate fi rupta cu ajutorul griului

·         culorile amestecate cu gri devin mai mult sau mai puţin neutre

    Orice culoare pură poate fi ruptă cu ajutorul complementarei sale.

    Contrastul simultan

Contrastul simultan se referă la fenomenul prin care ochiul nostru pretinde pentru o anumită culoare,în mod simultan,culoarea complementară,iar dacă nu îi este dată,o produce el însuşi.

    Deoarece culoarea creată nu există în mod real,ea duce la o senzaţie neplăcută de iritare a cărei forţă se schimbă în mod constant.

    Pe măsură ce ochiul oboseşte,culoarea de bază îşi pierde din intensitate,iar culoarea creată simultan devine mai puternică.

    Acest efect poate apărea şi între un gri şi o culoare principală,între două culori pure sau între griuri.

    Pentru minimizarea efectului de contrast simultan se poate adăuga o cantitate mică dintr-o culoare în culoarea adiacentă,astfel anulându-se efectul.